Acest document are ca scop analiza opţiunilor de soluţionare a problemei legate de eşecul de alegere, în repetate rînduri, a preşedintelui Republicii Moldova. În document se discută problema în esenţa, sunt identificate cauzele acesteia şi sunt propuse opţiuni de rezolvare. Opţiunile propuse sunt analizate din perspectiva comparativă, avînd drept referinţă cîteva criterii: eficienţă în rezolvarea problemei, capacitatea de implementare a soluţiilor, acceptabilitatea politică, costurile de implementare şi efectele adverse asociate fiecărei soluţii. 

Parlamentul ales pe 5 aprilie 2009 şi Parlamentul ales pe 29 iulie 2009 nu au acumulat cîte 61 de voturi pentru candidaturile politice, dar nici nu au acceptat o candidatură care ar beneficia de un suport mai larg. Alegerile parlamentare viitoare pot reproduce o situaţie similară. În condiţiile cînd există un grad mare de neîncredere reciprocă dintre forţele politice şi o cultura politică inadecvată, există o probabilitate foarte mare ca, cerinţa de 61 de voturi pentru alegerea preşedintelui să nu  fie întrunită nici data viitoare.

Sunt discutate 4 opţiuni posibile de soluţionare a problemei, toate combinate cu inevitabilitatea alegerilor anticipate, adică: A) status quo, B) amendamentul constituţional prin simplificarea procedurii alegerilor preşedintelui de către parlament, C) amendamentul constituţional pentru alegerea preşedintelui de către popor şi D) referendumul constituţional cu una din cele 2 soluţii precedente.

În opinia noastră in situaţia eşecul de alegere a preşedintelui există 4 opţiuni de politici, din care soluţia status quo, îmbinată cu creşterea culturii politice, dar şi soluţia cu modificarea doar a art. 78 a Constituţiei sunt cele mai viabile şi preferabile soluţii. Această se datorează lipsei de necesitate de a folosi resurse suplimentare, efortul rezonabil şi gestionabil pentru ieşirea din criza actuală, stabilitatea soluţiei pe termen scurt, mediu şi lung, dar şi acceptabilitatea politică, nemaivorbind de conformarea buna la principiile şi practicile democratice europene.

În studiu se analizează şi aşa numita problema redefinita, opinia promovată de unii politicieni. Aceasta defineşte situaţia dată prin faptul că există nu doar problema de nealegere a preşedintelui, dar şi o problemă mai generală, legată de actuala Constituţie şi de forma actuală de guvernamînt  din Republica Moldova – republică parlamentară. De asemena se mai discută şi o altă soluţie propusă, prin care referendumul constituţional ar adopta o nouă Constituţie şi totodată va anula obligativitatea desfăşurării alegerilor parlamentare anticipate.