Pentru aprobarea proiectului de lege cu privire la locuinte

 

 

 

OZ din 07.08.2013

 

Susţinem de principiu aprobarea proiectului de lege. Formulăm o serie de propuneri de îmbunătăţire a proiectului de lege.

 

Legea conţine norme utile de precizare a următoarelor aspecte: 1) competenţele autorităţilor centrale (Guvernul) şi locale (APL),  2) clasificarea tipurilor| de locuinţe (locuinţe sociale, de serviciu, de manevră, hotelurile-azil, cămine, cu statut de protocol),  specificînd pentru fiecare condiţiile, accesul, evidenţa eligibililor şi a fondului, administrarea şi contractele de folosinţă (proprietate), 3) modul de folosire și temeiul contractului de locaţiune, plata pentru locaţiune, 4) administrarea locuinţelor şi plăţile pentru serviciile aferente şi 5) regimul construcţiilor. Normele date reglementează o parte din raporturile juridice dintre părţile implicate în relaţiile de locaţiune. 

Amintim că adoptarea prezentei legi se realizează în condiţiile în care lipseşte politica locativă la nivel naţional, deşi unele programe, cum ar fi programul pentru construcţia locuinţelor sociale în cooperare cu Banca de Dezvoltare a Consiliului Europei, sau elaborarea standardelor de accesibilitate arhitecturală pentru persoanele cu dezabilităţi, se înscriu în logica politicii locative. (Politica locativă a mun. Chişinău a fost adoptată în 2008)[1]. Un segment important al populaţiei Republicii Moldova se confruntă cu dificultăţi în privinţa accesului la locuinţe accesibile şi decente, inclusiv prin arenda accesibilă a locuinţei. Această se datorează pe de o parte veniturilor mici, şi pe de altă parte preţului ridicat al locuinţelor în raza domicilierii. Calitatea şi decenţa infrastructurii şi condiţiilor locuinţei constituie o problemă în special în mediul rural. Iar costurile de întreţinere locuinţelor, inclusiv costul serviciilor comunale şi necomunale, defavorizează un segment important al familiilor vulnerabile şi cu venituri mici. Aceste provocări trebuie abordate în cadrul unei politici cuprinzătoare care ar avea ca scop: a)  promovarea accesibilităţii locuinţelor şi a proprietăţii asupra locuinţelor, 
b) îmbunătăţirea calităţii şi decenţei locuinţelor, c) ridicarea calităţii infrastructurii locuinţelor.

În acest sens, politicile locative naţionale vor conţine un set de măsuri de:

1)        subvenţionare directă a creditelor şi acordarea ajutorului de stat[2] pentru construcţia locuinţelor sociale şi accesibile categoriilor vulnerabile, inclusiv familiilor cu venituri mici,

2)        investiţii directe în dezvoltarea infrastructurii relevante funcţionării locuinţelor,

3)        reglementarea caracterului cultural şi istoric propriu pentru contextul urban sau rural relevant,

4)        prevenirea formării regiunilor marginalizate şi izolate în promovarea politicilor de locuinţă. 

Propunerile concrete la proiectul de lege:

 

1)      Modificarea art. 1 alin (2) pt. b) prin „reglementarea accesului la locuinţe sociale”, deoarece Capitolul II (Locuinţe sociale) prevede doar categoriile de persoane care pot beneficia de locuinţe sociale şi evidenţa acestora în scopul acordării spaţiului locativ în limitele disponibilităţii spaţiului social locativ. Legea nu asigură şi nici nu garantează dreptul la locuinţă socială cu existenţa obligaţiei pozitive a statului.

2)      Includerea unui articol suplimentar (se propune articolul 3-1) care va stipula principiile de baza în domeniul asigurării dreptului constituţional la locuinţă, inclusiv[3]:

1)      Dreptul la locuinţă este un drept fundamental[4], [5] care face parte din dreptul la viaţă decentă a fiecăruia,

2)      Dreptul la locuinţă prevede stabilitatea raporturilor de locaţiune, prestarea serviciilor adecvate aferente, asigurarea infrastructurii necesare, accesibilitatea financiară, de utilizare şi infrastructură culturală a locuinţei,

3)      Nediscriminarea în exercitarea dreptului la locuinţă, inclusiv pentru a accesa piaţa locuinţelor, administra şi folosi locuinţa şi pentru a intra în proprietatea unei locuinţe,

4)      Obligaţiunea pozitivă a autorităţilor de a promova programele şi măsurile afirmative pentru unele categorii sociale vulnerabile,

5)      Prezumţia în favoarea exercitării dreptului la locuinţă în raport cu relaţiile contractuale de prestare a serviciilor aferente,

6)      Transparenţa autorităţilor în exercitarea competenţelor şi obligaţiunilor cu referire la exercitarea dreptului la locuinţă.

3)      Modificarea art. 50 prin introducerea normei exprese prin care: a) se interzice privarea dreptului la locuinţă în baza neonorării justificate şi obiective a condiţiilor contractului de prestare a serviciilor aferente (comunale şi necomunale), şi b) dreptul copilului la locuinţă nu poate fi limitat pe motivul de neonorare a raporturilor juridice de locaţiune[6].

4)      Modificarea art. 36 (5) prin care mărirea cuantumului chiriei necesită argumentarea preţului doar prin indexarea sa cu ajutorul unui index obiectiv, stabilit de o instituţie de stat, care ar preveni argumentarea abuzivă şi nejustificată a preţului chiriei în cursul executări contractului,

5)      Introducerea prevederilor minime igieno-sanitare, precum suprafaţă minimă spre chirie de doar 9m2, conectarea la apă, canalizaţie sau asigurarea accesului neîngrădit la ele, prezenţa minimă a unor aparate de uz casnic, precum aragaz/plită electrică, maşină de spălat, pat, în cazul chiriei mobiliate (cu mobilă)