Pentru aprobarea proiectului de lege cu privire la locuinte

 

 

 

        OZ din 07.08.2013

 

Sustinem de principiu aprobarea proiectului de lege. Formulam o serie de propuneri de imbunatatire a proiectului de lege.

 

Legea contine norme utile de precizare a urmatoarelor aspecte: 1) competentele autoritatilor centrale (Guvernul) si locale (APL),  2) clasificarea tipurilor de locuinte (locuinte sociale, de serviciu, de manevra, hotelurile-azil, camine, cu statut de protocol),  specificind pentru fiecare conditiile, accesul, evidenta eligibililor si a fondului, administrarea si contractele de folosinta (proprietate), 3) modul de folosire si temeiul contractului de locatiune, plata pentru locatiune, 4) administrarea locuintelor si platile pentru serviciile aferente Р•si 5) regimul constructiilor. Normele date reglementeaza o parte din raporturile juridice dintre partile implicate in relatiile de locatiune. 

Amintim ca adoptarea prezentei legi se realizeaza in conditiile in care lipseste politica locativa la nivel national, desi unele programe, cum ar fi programul pentru constructia locuintelor sociale in cooperare cu Banca de Dezvoltare a Consiliului Europei, sau elaborarea standardelor de accesibilitate arhitecturala pentru persoanele cu dezabilitati, se inscriu in logica politicii locative. (Politica locativa a mun. Chisinau a fost adoptata in 2008)[1]. Un segment important al populatiei Republicii Moldova se confrunta cu dificultati in privinta accesului la locuinte accesibile si decente, inclusiv prin arenda accesibila a locuintei. Aceasta se datoreaza pe de o parte veniturilor mici si pe de alta parte pretului ridicat al locuintelor in raza domicilierii. Calitatea si decenta infrastructurii si conditiilor locuintei constituie o problema in special in mediul rural. Iar costurile de intretinere locuintelor, inclusiv costul serviciilor comunale si necomunale, defavorizeaza un segment important al familiilor vulnerabile Р•si cu venituri mici. Aceste provocari trebuie abordate in cadrul unei politici cuprinzatoare care ar avea ca scop: a)  promovarea accesibilitatii locuintelor si a proprietatiii asupra locuintelor, b) Imbunatatirea calitatii si decentei locuintelor, c) ridicarea calitatii infrastructurii locuintelor.

In acest sens, politicile locative nationale vor contine un set de masuri de:

1)        subventionare directa a creditelor si acordarea ajutorului de stat[2] pentru constructia locuintelor sociale si accesibile categoriilor vulnerabile, inclusiv familiilor cu venituri mici,

2)        investitii directe in dezvoltarea infrastructurii relevante functionarii locuintelor,

3)        reglementarea caracterului cultural si istoric propriu pentru contextul urban sau rural relevant,

4)        prevenirea formarii regiunilor marginalizate si izolate in promovarea politicilor de locuinta. 

Propunerile concrete la proiectul de lege:

 

1)      Modificarea art. 1 alin (2) pt. b) prin reglementarea accesului la locuinte sociale, deoarece Capitolul II (Locuinte sociale) prevede doar categoriile de persoane care pot beneficia de locuinte sociale Еџi evidenta acestora in scopul acordarii spatiului locativ in limitele disponibilitatii  spatiului social locativ. Legea nu asigura si nici nu garanteaza dreptul la locuinta sociala cu existenta obligatiei pozitive a statului.

2)      Includerea unui articol suplimentar (se propune articolul 3-1) care va stipula principiile de baza in domeniul asigurarii dreptului constitutional la locuinta, inclusiv[3]:

1)      Dreptul la locuinta este un drept fundamental[4], [5] care face parte din dreptul la viata decenta a fiecaruia,

2)      Dreptul la locuinta prevede stabilitatea raporturilor de locatiune, prestarea serviciilor adecvate aferente, asigurarea infrastructurii necesare, accesibilitatea financiara, de utilizare si infrastructura culturala a locuintei,

3)      Nediscriminarea in exercitarea dreptului la locuinta, inclusiv pentru a accesa piata locuintelor, administra si folosi locuinta si pentru a intra in proprietatea unei locuinte,

4)      Obligatiunea pozitiva a autoritatilor de a promova programele si masurile afirmative pentru unele categorii sociale vulnerabile,

5)      Prezumtia in favoarea exercitarii dreptului la locuinta in raport cu relatiile contractuale de prestare a serviciilor aferente,

6)      Transparenta autoritatilor in exercitarea competentelor si obligatiunilor cu referire la exercitarea dreptului la locuinta.

3)      Modificarea art. 50 prin introducerea normei exprese prin care: a) se interzice privarea dreptului la locuinte in baza neonorarii justificate si obiective a conditiilor contractului de prestare a serviciilor aferente (comunale si necomunale), si b) dreptul copilului la locuinta nu poate fi limitat pe motivul de neonorare a raporturilor juridice de locatiune[6].

4)      Modificarea art. 36 (5) prin care marirea cuantumului chiriei necesia argumentarea pretului doar prin indexarea sa cu ajutorul unui index obiectiv, stabilit de o institutie de stat, care ar preveni argumentarea abuziva si nejustificata a pretului chiriei in cursul executari contractului,

5)      Introducerea prevederilor minime igieno-sanitare, precum suprafata minima spre chirie de doar 9m2, conectarea la apa, canalizatie sau asigurarea accesului neingadit la ele, prezenta minima a unor aparate de uz casnic, precum aragaz/plita electrica, masina de spalat, pat, in cazul chiriei mobiliate (cu mobila)