Approving opinion on the draft law on ministerial responsibility, Mr O.Efrim (public liability, civil and criminal government members)[EN]
Pentru aprobarea Avizului la proiectul de lege privind raspunderea ministeriala, dl O.Efrim (responsabilitatea politică, civilă şi penală a membrilor guvernului)[RO]
Pentru aprobarea Avizului la proiectul de lege privind raspunderea ministeriala, dl O.Efrim (responsabilitatea politică, civilă şi penală a membrilor guvernului)[RU]

 

Pentru aprobarea Avizului la proiectul de lege privind raspunderea ministeriala, dl O.Efrim (responsabilitatea politica, civila si penala a membrilor guvernului)

 

 

 

OZ din 16.01.2013

 

In opinia noastra, initiativa legislativa nu poate fi sustinuta, pentru ca, in mare parte, codifica in mod eronat conceptul de responsabilitate ministeriala. Proiectul de lege in mare parte este redundant, pentru ca acesta a preluat in formula declarativa reglementarile care deja se contin in Constitutia, Legea cu Privire la Guvern si in Legea cu privire la Regulamentul Parlamentului.

           

Art.1 (mandatul), 2 (responsabilitatea in fata Parlamentului), 3 (exprimarea neincrederii), 4 (Demisia Guvernului), 8 (prezentarea informatiei), 10 (actiuni), 12 (formele raspunderii), 13 (raspunderea civila), 14 (raspunderea disciplinara), 15 (raspunderea contraventionala), 16 (raspunderea penala), 18 (competenta de judecare) sunt redundante si repetitive, in esenta reproduc in forma declarativa normele legislative executorii existente anterior.

            Art. 2 (raspunderea politica colectiva), 5 (raspunderea politica individuala), 17 (suspendarea din functie) contin prevederi noi.

            Practica internationala relevanta stabileste notiunea de raspunderea colectiva ministeriala cu referire la membrii Cabinetului de Ministri, persoanele politic numite si investite de catre Parlament. Responsabilitatea ministeriala politica nu se refera la conducatorii institutiilor responsabile de implementare a politicilor (asa numite agentii)[1] sau la conducatorii autoritatilor autonome[2]. Ultimii nu sunt investiti politic si nu pot purta responsabilitatea politica colectiva, in acest caz existind alte forme de responsabilizare. Responsabilitatea politica colectiva include responsabilitatea principala in fata Parlamentului, dar si sprijinul public pentru deciziile si hotaririle Cabinetului de Ministri[3]. In cazul in care un ministru este in dezacord si isi doreste promovarea publica a opiniei sale, acesta va pleca din Cabinetul de MiniЕџtri sau se va initia procedura de demitere a acestuia).

            Responsabilitatea politica individuala in sensul clasic al notiunii este responsabilitatea pentru mandatul Ministerului condus in sens ingust, adica pentru calitatea, corectitudinea, coordonarea, comunicarea si evaluarea politicilor. In sensul larg al cuvintului, responsabilitatea politica individuala se extinde asupra controlului performantei agentiilor ministeriale care raporteaza Ministerului sau sunt in subordinea acestuia[4],[5]. Minstrii trebuie sa accepte imputarea responsabilitatii personale, prin urmare sa-si prezinte demisia, in cazul greselilor majore care tin de calitatea, corectitudinea sau rezultatul advers al politicii, dar si pentru situatii scandaloase in activitatea agentiilor subordonate.

            Cu exceptia procedurilor parlamentare de responsabilizare a Cabinetului investit, responsabilitatii penale si civile corespunzatoare, responsabilitatea politica colectiva si individuala nu sunt codificate prin reglementari separate. Responsabilitatea politica este, in mod evident, codificata prin normele neregulatorii, prin acorduri politice si in calitate de norme publice soft, care se respecta prin practica functionarii. Responsabilitatea politica nu poate fi reglementata prin normele juridice-executorii. Exemplele sunt nenumarate: Codul Ministerial al Cabinetului Britanic[6] sau Codul de etica al Executivului din Australia.

            Experienta britanica a responsabilitatii ministeriale codifica 9 principii cheie:

1)      Ministrii Cabinetul au responsabilitatea colectiva, cu exceptia anumitor situatii sau probleme politic agreate,

2)      Ministrii sunt responsabili in fata Parlamentului pentru politicile, efectele acestora si actiunile agentiilor sectoriale,

3)      Ministrii se prezinta prompt in fata Parlamentului, prezinta informatie si raspunsuri adecvate, corecte, iar in cazul erorilor intentionate sau din incompetenta vadita vor prezenta cererea de demisie,

4)      Ministrii vor prezenta informatii si rapoartele Parlamentului intr-o maniera onesta, exceptia facind prevederile legii cu privire la accesul la informatii,

5)      Ministrii poarta raspunderea individuala pentru informatiile prezentate de catre angajatii publici din minister sau din agentiile sectoriale,

6)      Ministrii vor respecta principiul de evitare a conflictului de interese (interesele private in conflict cu cele publice in calitate de ministru),

7)      Ministrii nu vor accepta careva beneficii personale sau private in exercitiul functiei ministeriale,

8)      Ministrii nu vor folosi resursele administrative in scopurile personale si in special politice,

9)      Ministrii vor respecta si vor contribui la mentinerea caracterului nepolitic al agentiilor sectoriale si angajatilor din serviciul public.