Approving opinion on the draft law on ministerial responsibility, Mr O.Efrim (public liability, civil and criminal government members)[EN]
Pentru aprobarea Avizului la proiectul de lege privind raspunderea ministeriala, dl O.Efrim (responsabilitatea politică, civilă şi penală a membrilor guvernului)[RO]
Pentru aprobarea Avizului la proiectul de lege privind raspunderea ministeriala, dl O.Efrim (responsabilitatea politică, civilă şi penală a membrilor guvernului)[RU]
Pentru
aprobarea Avizului la proiectul de lege privind raspunderea ministeriala, dl
O.Efrim (responsabilitatea politica, civila si penala a membrilor guvernului)
OZ din 16.01.2013
In
opinia noastra, initiativa legislativa nu
poate fi sustinuta, pentru ca, in mare parte, codifica in mod eronat conceptul
de responsabilitate ministeriala. Proiectul de lege in mare parte este
redundant, pentru ca acesta a preluat in formula declarativa reglementarile
care deja se contin in Constitutia, Legea cu Privire la Guvern si in Legea cu
privire la Regulamentul Parlamentului.
Art.1
(mandatul), 2 (responsabilitatea in fata Parlamentului), 3 (exprimarea
neincrederii), 4 (Demisia Guvernului), 8 (prezentarea informatiei), 10
(actiuni), 12 (formele raspunderii), 13 (raspunderea civila), 14 (raspunderea
disciplinara), 15 (raspunderea contraventionala), 16 (raspunderea penala), 18
(competenta de judecare) sunt redundante si repetitive, in esenta reproduc in
forma declarativa normele legislative executorii existente anterior.
Art. 2 (raspunderea politica colectiva), 5 (raspunderea politica individuala), 17 (suspendarea din functie)
contin prevederi noi.
Practica internationala relevanta stabileste notiunea de raspunderea colectiva ministeriala cu referire la
membrii Cabinetului de Ministri, persoanele politic numite si investite de
catre Parlament. Responsabilitatea ministeriala politica nu se refera la
conducatorii institutiilor responsabile de implementare a politicilor (asa
numite agentii)[1]
sau la conducatorii autoritatilor autonome[2].
Ultimii nu sunt investiti politic si nu pot purta responsabilitatea politica colectiva, in acest caz existind alte forme de responsabilizare.
Responsabilitatea politica colectiva include responsabilitatea principala in
fata Parlamentului, dar si sprijinul public pentru deciziile si hotaririle
Cabinetului de Ministri[3]. In cazul in care un ministru este in dezacord si isi doreste promovarea publica a opiniei sale, acesta va pleca din Cabinetul de MiniЕџtri sau se va initia procedura
de demitere a acestuia).
Responsabilitatea politica individuala in sensul clasic al notiunii
este responsabilitatea pentru mandatul Ministerului condus in sens ingust,
adica pentru calitatea, corectitudinea, coordonarea, comunicarea si evaluarea politicilor. In sensul larg al cuvintului, responsabilitatea
politica individuala se extinde asupra controlului performantei agentiilor
ministeriale care raporteaza Ministerului sau sunt in subordinea acestuia[4],[5].
Minstrii trebuie sa accepte imputarea responsabilitatii personale, prin urmare
sa-si prezinte demisia, in cazul greselilor majore care tin de calitatea,
corectitudinea sau rezultatul advers al politicii, dar si pentru situatii
scandaloase in activitatea agentiilor subordonate.
Cu exceptia procedurilor
parlamentare de responsabilizare a Cabinetului investit, responsabilitatii
penale si civile corespunzatoare, responsabilitatea
politica colectiva si individuala nu sunt codificate prin reglementari separate.
Responsabilitatea politica este, in
mod evident, codificata prin normele
neregulatorii, prin acorduri politice si in calitate de norme publice soft,
care se respecta prin practica functionarii. Responsabilitatea politica nu poate fi reglementata prin normele
juridice-executorii. Exemplele sunt nenumarate: Codul Ministerial al
Cabinetului Britanic[6]
sau Codul de etica al Executivului din Australia.
Experienta britanica a
responsabilitatii ministeriale codifica 9 principii cheie:
1)
Ministrii Cabinetul au
responsabilitatea colectiva, cu exceptia anumitor situatii sau probleme politic
agreate,
2)
Ministrii sunt responsabili in
fata Parlamentului pentru politicile, efectele acestora si actiunile agentiilor
sectoriale,
3)
Ministrii se prezinta prompt in
fata Parlamentului, prezinta informatie si raspunsuri adecvate, corecte, iar in
cazul erorilor intentionate sau din incompetenta vadita vor prezenta cererea de
demisie,
4)
Ministrii vor prezenta informatii si rapoartele Parlamentului intr-o maniera onesta, exceptia facind prevederile
legii cu privire la accesul la informatii,
5)
Ministrii poarta raspunderea
individuala pentru informatiile prezentate de catre angajatii publici din
minister sau din agentiile sectoriale,
6)
Ministrii vor respecta principiul
de evitare a conflictului de interese (interesele private in conflict cu cele
publice in calitate de ministru),
7)
Ministrii nu vor accepta careva
beneficii personale sau private in exercitiul functiei ministeriale,
8)
Ministrii nu vor folosi resursele
administrative in scopurile personale si in special politice,
9)
Ministrii vor respecta si vor
contribui la mentinerea caracterului nepolitic al agentiilor sectoriale si
angajatilor din serviciul public.
[1] Spre exemplu: CNAM, CNAS, FRSP, CNEAS, AM, AEE, IF, agenЕЈiile
poliЕЈieneЕџti, CNA, Moldsilva, etc
[2] Spre exemplu: CNPF, ANRE, Consiliul ConcurenЕЈei, Procuratura, CSM,
CCA, BNM, etc
[3] V.Bogdanor, On Forms of Accountability, Oxford, http://clients.squareeye.net/uploads/2020/documents/2020%20accountability%20WEB.pdf
[5] S.L. Sutherland, Responsabile Government and Ministerial
Responsibility: Every Reform is its Own problem, Canadian Journal of Political
Science, 1991
[6] Codul Ministerial al Cabinetului britanic, 2010, http://www.cabinetoffice.gov.uk/sites/default/files/resources/ministerial-code-may-2010.pdf
, Standards of Ministerial Ethics, Australian Practice http://www.dpmc.gov.au/guidelines/docs/ministerial_ethics.pdf