Whistleblowers on their own

Whistleblowers on their own

Whistleblowers on their own[EN]
Avertizori de integritate pe cont propriu[RO]
Осведомители неподкупности за свой счёт[RU]

 

 

 Avertizori de integritate pe cont propriu

 

For English version, here

In statele europene, se invata inca de la scoala despre cât de important este sa fii activ civic si sa sesizezi autoritatile despre orice neregula despre care cunosti. Astfel, se crede, prin implicarea fiecaruia, poate fi construita o societate prietenoasa tuturor. Celor care raporteaza eventuale cazuri de coruptie li se spune ”avertizori de integritate” si unica obligatie pe care o au este sa actioneze cu buna-credinta. Ulterior autoritatile sunt cele care vor determina daca a existat sau nu vreo ilegalitate în acel caz.
Pornind de la practicile pozitive din vest, de curând, si autoritatile Republicii Moldova, s-au declarat pregatite sa aplece urechea la cetateanul de rând. Astfel, pe diferite cai, dar tot mai insistent, cetatenii sunt îndemnati sa anunte autoritatile atunci când afla ca cineva a comis o ilegalitate. In realitate, insa, putini raspund apelului, iar cei care o fac, de obicei nu mai ajung sa vada abuzatorii si infractorii pedepsiti, nu sunt intelesi de societate si, cu atât mai mult, nu sunt protejati, asa cum spune legea.
 
“Televiziunea îi prinde pe toti, politia – pe nimeni”
Nicolae Petrovici stie nu doar din auzite cum e sa mergi ”contra curentului”. Intr-un sat în care fiecare al doilea isi cistiga existenta din extragere ilegala de piatra si din arderea varului, un ecologist, chiar daca este bine intentionat, este vazut cel putin ca un ciudat.
“In 2007 au facut asa bubuituri parca a fost cutremur de pamânt. Eu eram acasa. S-au cutremurat casele, la altii au crapat steclele, usile, au fost probleme. Foloseau dinamita, faceau borta prin piatra si cind puneau si explodau va spun ca se tremurau. Am fost nevoit sa ma adresez la procuratura din Edinet. Daca m-am adresat, am zis ca s-a rezolva ceva. Ma duceam la el în fiecare luna, în fiecare ceas si spuneam cum se facesi cind. Spunea – bine domnule Petrovici, aici la mine în carnet scrie. Asa umblu de atunci si pina azi. Procuratura asta de azi tot asa îmi spune”, marturiseste Nicolae Petrovici.
Nicolae Petrovici a facut si o estimare a volumului de piatra care s-ar fi furat din Defileul Trinca în ultimii ani. Asta, chiar daca, din 2006, zona a fost declarata monument al naturii, si legea spune ca autoritatile ar trebui sa faca tot pentru a o proteja.
”Pina in 2011 au fost 77 de milioane de lei prejudiciu, dar din 2011 s-au mai furat cam patru mii de cuburi de piatra. Il întreb pe domnul procuror general, care il înlocuiste acum, cine va raspunde pentru acest prejudiciu. Imi spune – cei ce au furat. Cum ce au furat? Am lista tuturor, am dat-o si la coruptie – nimic, sute de scrisori le-am scris. Sute de scrisori le-am scris la procuratura si nimic. Acelasi lucru continua, si se fura si se fura”, sustine revoltat Nicolae Petrovici.
Pe linga furtul de piatra, Nicolai Petrovici mai sesizeaza autoritatile, telefonic si in scris, si despre faptul ca tot la Trinca, tone de var sunt arse sub cerul liber, iar astfel se polueaza aerul. Pentru perseverenta-i de invidiat, spune activistul, acum citiva ani a primit medalia Meritul Civic. Desi mentiunea este una pe care multi ar râvni-o, Nicolae Petrovici continua sa nutreasca un regret. Ar vrea ca medalia sa fi venit odata cu eforturile autoritatilor de a proteja natura in satul Trinca, lucru care nu s-a întâmplat. De ceva timp, spune ca a si pierdut numarul petitiilor pe care le-a scris, insa vinovatii, cel mult, au primit câte o amenda, dupa care si-au continuat activitatea.
”Avem în sat 20 de cuptoare, e un al doilea Cernobâl pentru satul Trinca. Daca Petrovci vine, îi prinde în cariera pe cetatenii care distrug acolo. A venit si de la televiziune si domnul Oleg Brega la Trinca si i-o prins pe toti. Când vine politia, insa, nu îi poate prinde pe nimeni. Când merg masinile cu piatra, îi chem, ei se duc acolo si râd. Imi zic ca nu au gasit pe nimeni. Cum asa, televiziune îi prinde pe toti, politia pe nimeni? (…) Asa am umblat drumurile, am cheltuit bani si sanatate. Ca ss scriu o scrisoare trebuie sa dau zece lei. Dar eu am sute si mii de scrisori, dupa cum vedeti. Cine îmi întoarce banii, tot din pensia mea am dat. În loc sДѓ îmi iau un sac de carbuni, scriam scrisoare…”, mai povesteste Nicolae Petrovici.
 
Abuzator condamnat cu executare, dar la libertate
Faptul ca sistemul este adesea imun la plângerile din exterior, o demonstreaza si arhi-cunoscutul dosar privind violurile din Internatul Psihoneurologic din Balti. În acest caz, avocata Doina Ioana Straisteanu a fost prima care a tras semnale de alarma, pe atunci în calitate de ombudsmana pentru Institutiile de psihiatrie.
”Îmi aduc aminte foarte bine luna ianuarie 2013, când cunoscusem despre o plângere depusa la politie de rudele clientei mele, fiind ei la rândul lor sunati de catre ea din internat. Ei mentin legatura. (…) În plângere se indica despre viol. Clienta mea a fost cea dintii parte vatamata, victima care a denunИtat. (…) И?i iata politistii la investigarea unei singure plângeri au colectat plângeri de la 18 doamne care au confirmat abuz si viol din partea aceluiasi medic”, relateaza avocata Doina Ioana Straisteanu.
La insistenta avocatei, acesta era pentru prima data în ultimii douazeci de ani, când beneficiarelor Internatului psihoneurologic de la Balti li se acorda atenИ›ie. Este vorba despre doua decenii în care femeile au tot scris scrisori în care povesteau ce li se întâmpla, fara a primi vreun raspuns de la cei care ar fi trebuit sa le apere.
”Am fost trei avocate care am lucrat. Fiecare din noi a avut o parte din victime pe care le-am reprezentat pe parcursul acestor ani. În dosar am intervenit la începutul anului 2014, când dosarul era deja în instanta de judecata, dar nicio sedinta nu avusese loc pentru ca se amânau în permanenta. (…) Am început a vorbi public despre acest caz atunci când am vazut cât e de grava situatia în acel internat, când am vazut ca se încearca musamalizarea cazului, când am vazut ca unii judecatori rideau atunci când victimele vorbeau si nu le luau în serios, când procurorii anuleaza ordonantele, scot victimele din acest dosar si înceteaza pe anumite capete de învinuire dosarul impotriva inculpatului. (…) De fapt, nu a avut loc doar violul în acest internat. Fetele erau violate, supuse avortului fortat, batute si închise. (…) Victimele din Internatul psihoneurologic din Balti au sesizat zeci de ani la rând si s-au plâns despre abuzurile care au avut loc în acest internat. În primul rând se plângeau la Ministerul Muncii, Protectiei Sociale si Familiei, apoi au avut plângeri catre procuratura mun. Balti. (…) La un moment dat am încercat sa verific toata aceasta informatie pentru ca victimele dadeau nume ale functionarilor, cui s-au plâns si ce masuri se întreprindeau. (…) Atunci când am facut o sesizare la minister, mi s-a raspuns ca întradevar, în anul când fetele se plângeau la minister activau acele persoane si ele aveau ca si atributii de serviciu monitorizarea internatelor psihoneurologice inclusiv a celui din Balti”, isi aminteste Violeta Gasitoi, una dintre avocatele victimelor.
”Statul în aceste institutii nu ingrijeste, dar le asigura conditii minime de supravietuire, pentru ca daca i-ar lasa sa moara de foame, ar raspunde pentru genocid sau crime impotriva umanitatii. Dar le asigura minimum, (…) si când se întimpla cazuri de abuz, se face a nu întelege. Din declaratiile ulterioare în instanta de judecata, s-a dovedit ca foarte multe din ele nici nu stiau ce inseamna sex. In depozitii asa si zic – eu nu stiu ce inseamna asta, dar iata va spun ce au facut cu mine”, sustine Doina Ioana Straisteanu.
In consecinta, dupa ce avocatele au batut la numeroase usi, la trei ani distanta, în octombrie 2016, Judecatoria municipiului Balti a luat o prima decizie în acest caz. Medicul a fost condamnat la 13 ani de închisoare cu executare, dar lasat sa plece din sala de judecata. Decizia instantei, greu de înteles, face ca victimele si astazi sa se teama pentru propria viata.
 
Primele marturii publice despre „jaful secolului”
Abuzuri grave se întâmpla si în alte domenii. De exemplu, putini sunt cei care nu au auzit despre frauda de miliarde din sistemul bancar al Republicii Moldova. Au trecut doi ani de când subiectul a început sa fie discutat public de catre experti - la televizor, de catre oamenii de rând - la bucatarie. Astazi, doar un exercitiu de imaginatie ne permite sa întelegem cum era când despre toate astea nu se stia nimic.
”Noi am simtit ca lucrurile nu merg bine în sistemul bancar inca din 2011-2012, când am fost nevoiti sa intervenim in cazul InvestPrivatBank, apoi la Banca de Economii, când am fost nevoiti sa dam bani. dupa aceasta, lucrurile s-au linistit cumva, venise politica fiscala, trebuiau votate mai multe legi si BEM-ul devenise pe plan secund. Cumva lucrurile erau pe linie moarta. In primavara anului 2014 deja primeam semnale din piata, de la agenti economici, ca în BEM ceva se întâmpla, ca banii se încep a învârti, creditele neperformante s-au dus într-o forma dubioasa, nici de la institutie publica nu primeam lucrul acesta, decât de la persoane din piata, care pur si simplu spuneau fiti atenti, uitati, urmariti, lucrurile merg rau. Am introdus pe ordinea de zi a comisiei subiectul BEMului, pentru mine era un lucru de rutina. Era o comiei care avea zeci de subiecte saptamânal, si BEMul era unul din aceste subiecte. Mi-a fost atunci putin straniu ca la introducerea acestui subiect deodata am fost sunat da ce îi asta, da ce faci? Ce introduci, ce discuti? Era o agitatie în rândul deputatilor. Între timp, câtiva oameni de afaceri au aflat ca noi în comisie vrem sa introducem subiectul BEM au venit la mine si mi-au aratat documente cu scheme, cum se scot banii. Eu, sincer sa fiu, m-am speriat. Am întrebat, cine sunteti voi, si ei mi-au întins buletinul. Au spus sa nu se tem, ca au piedut afaceri, ca tot ce vor este sa fac asa ca ei sa fie audiati la CNA. (…) Aveam o tranzactie de 30 de milioane de euro, alta de vreo zece milioane, în total se adunase în cei, de vreo 600-700 de milioane de lei puteam proba si orientativ îmi dadeam seama ca vorbim de cel putin un miliard de lei. Acum vorbim linistit, dar atunci aceasta parea o suma enorma, era incredibil. Eu pe mine nu ma credeam când ma uitam la aceasta”, isi aminteste Veaceslav Ionita.
Astazi, Veaceslav Ionita povesteste zâmbind despre cum urma sa afle din documente despre furturi în proportii nebanuite. Pe atunci, in calitate presedinte al Comisiei parlamentare Buget si Finante, recunoaste, a avut multe ezitari inainte sa ia o decizie. In primul rând, spune vadit emotionat, s-a gândit la riscurile la care isi supune familia.
”Am fost santajat ca am sase dosare penale, veneau si ma întrebau daca nu vreau sa fiu ambasador într-o tara. Eu nu intelegeam. Nu ca nu stimez munca de ambasador, dar niciodata nu m-am vazut ambasador. Presiunea o facea pe sotia mea sa plângi toata ziua, nu mai zic de pastile. Mereu spunea leapada, sa scapi de acolo, du-te, ai trait o viata normala, nu isi trebuiasca asa ceva. Toata ziua plangea si du-te, du-te, du-te, du-te. (…) Te tocau asa, vreo noua luni de zile in conditiile in care eu real nu imi dadeam seama. Ei credeau ca eu am gasit ceva, eu real inca nu aveam materiale. Când am vazut toate documentele, in doua zile a trebuit sa iau o decizie in doua zile: tac sau nu tac. (…) Luna septembrie, când am iesit pentru prima data public, lumea nu isi dadea seama ca asta a fost etapa finala. Eu am fost tot anul sub o presiune enorma si eu nu intelegeam din ce cauza vine presiunea. Tot mi se transmiteau fel de fel de semnale”, spune Veaceslav Ionita.
Dupa mijlocul anului 2014, „batalia” a trecut in arena publica, mai multe persoane fiind condamnate pentru delapidari de milioane. Totusi, spun expertii în economie, e prematur sa spunem ca vinovatii jafului au fost identificati si trasi la raspundere. La rândul lui, veaceslav Ionita spune ca la libertate se mai afla cel putin câteva zeci de persoane implicate cu buna stiinta în furturi.
 
A treia tentativa de elaborare a unei legi care va proteja avertizorii
Mark Worth a fost invitat în Republica Moldova de catre Programul Natiunilor Unite pentru Dezvoltare, pentru a ajuta la elaborarea unui proiect de lege care ar veni sa îi apere pe cei ce demasca incalcarii ale legii. Potrivit expertului de talie internt›ionala, protectia avertizorilor de integritate este, deocamdata, un subiect sensibil pentru întregul spatiu ex-sovietic, unde o persoana care raporteaza despre un abuz inca mai este asociata de societate cu un turnator sovietic, iar Republica Moldova nu este o exceptie.  
”Avertizarea de integritate este situatia în care raportezi despre coruptie sau probleme care reprezinta cazuri de coruptie care dauneaza interesului public. Nu vorbim despre situatia când seful a lasat un angajat fara loc de parcare. Este mai degraba despre situatia când apa pe care o bea populatia este contaminata, când au fost fraudate alegerile sau când e coruptie la nivel înalt. Publicul are dreptul sa stie despre asta, iar avertizorul de integritate trebuie sa fie în ultimul rând sanctionat. Mai degraba acesta ar trebui sa fie rasplatit”, ne-a relatat Mark Worth.
Potrivit expertei în anticoruptie, Olga Bîtca, în prezent autoritatile sunt la a treia tentativa de elaborare a unui proiect de lege ce ar veni sa protejeze avertizorii de integritate. Asta, dupa ce primele doua s-au dovedit a fi neconforme cu drepturile omului si bunele practici în domeniul anticoruptiei.
„Am observat doua proiecte de legi consecutive pe pagina web a Ministerului Justitiei, primul nu corespundea unor exigente în materie de anticoruptie si drepturile omului, al doilea nu corespundea exigentelor în materie de drepturile omului. Nu putem impune obligatia de a raporta un caz de coruptie sau ilegalitate comisa în detrimentu interesului public din moment ce noi nu oferim o protectie cuvenita. Când este vorba despre o lege, expertii spun ca mai bine nicio lege privind avertizorii de integritate decât o lege care doar sa oblige si sa nu ofere un real mecanism de protectie. Colegii nostri au blocat acest proiect de lege printr-o expertiza profesionist facuta. El deja era în Parlament. Acum, al treilea proiect de lege, este elaborat în incinta CNA cu un expert contractat de PNUD”, sustine experta.
Guja contra Moldovei
O avertizare de integritate, spune Olga Bîtca, ar trebui sa fie ghidata pe de o parte de buna-credinta a persoanei care raporteaza un abuz, iar pe de alta parte, la fel de important este si profesionalismul autoritatilor in a gestiona în continuare situatia.
„Este nevoie de o astfel de lege care ar proteja inclusiv si anonimitatea, de a intelege ca acest apel nu se efectueaza nu pentru un flagrant, dar pentru a comunica o informatie care ar putea permite analiza, dar mai ales prevenirea pentru viitor a unor incalcari. O avertizare, ca ea sa fie facuta în timp util, unul dintre criterii ar fi ca ea sa stopeze alte nelegiuiri. În momentul în care persoana suna, prima, ar trebui sa fie protejata confidentialitatea. Pentru ca o avertizare sa stopeze alte nelegiuiri, pentru ca aceasta sa se întâmple, mediul natural este în interiorul institutiei. S?i desigur ca reactia clasica este cea de razbunare, fie retrogradare, fie daca nu este retrogradare oficiala, este mutare la un alt post si când analizezi detaliile vezi ca este, de fapt, o retrogradare ascunsa si o razbunare mai ascunsa, mai subtila”, este convinsa Olga Bîtca.
Cel mai cunoscut caz de demitere a unei persoane care a vorbit public despre abuzuri îl vizeaza pe Iacob Guja. Barbatul a fost demis din Procuratura Generala dupa ce a dat presei doua scrisori în care politicul dadea indicatii procurorului general. Iacob Guja si-a explicat gestul prin faptul ca astfel urmarea eradicarea coruptiei din justitie. Pentru ca nu si-a gasit dreptatea în instantele nationale, avocatul lui Iacob Guja decide sa trimita dosarul la Curtea Europeana pentru Drepturile Omului. In consecinta, cinci ani mai târziu, CEDO condamna Moldova pe acest caz, statul fiind obligat sa achite din bani publici peste 18 000 de euro cu tot cu de cheltuieli morale si materiale.
Avertizorii de integritate, fata in fata cu birocratia
Iurie Sajin, constructor de profesie, a ajuns somer pentru ca a indraznit sa vorbeasca deschis despre ce se întâmpla în spatele usilor închise, la Casa Internat pentru copii cu dizabilitati mintale din Orhei. Nu stia atunci ce este un avertizor de integritate, spune, iar în tot ce a facut s-a lasat ghidat doar de instincte.
”M-am nascut în Orhei, unde taѓiesc pâna astazi. Acum sunt constructor, însa anterior am fost profesor. Dupa ce am ales sa fiu contructor, firma pentru care lucrez a câstigat un tender la Casa internat. Asta se întâmpla în anul 2012, daca nu gresesc, în septembrie-octombrie. (...) Da, toti stim despre faptul ca exista un asemenea internat, dar la ce se întâmpla dupa peretii acestuia nu ne gândim prea des. Sincer sa fiu, nici eu nu stiam, iar daca mi-ar fi spus cineva, nici macar nu as fi crezut”, povesteste Iurie Sajin.
Îsi aminteste ca azi ziua în care i-au deschis pentru prima data usa câtiiva baieti-beneficiari ai Casei Internat.
”În perioada când se facea reparaИ›ie în grupele lor, copii erau transferati în alte grupe. Ei totusi veneau. Erau curiosi cum se face reparatie, cum va fi în final. Eu îi primeam, le povesteam, le spuneam sa stea sa se uite si asa am facut cunostinta. Dupa asta, într-o zi, copiii au zis ca vor sa ma roage ceva. Au spus: Stii, nu avem cui sa ne plângem. (...) Erau 10 sau 12 persoane care s-au apropiat de mine si m-au rugat: Domnule Iurie, mergeti va rog la minister, la doamna Buliga si spuneti-i prin ce trecem”, îsi aminteste barbatul.
Atunci, pentru prima data, mai degraba în soapta decât cu voce tare, copiii i-au povestit celui pe care îl stiau de numai câteva zile, despre cosmarul pe care îl traiesc. I-au povestit despre amenintari si bati, pe care le primesc daca refuza sa lucreze fortat, despre cum sunt izolati in camere intunecate, li se iau carucioarele ca sa nu se poata deplasa, sau sunt lasatii fara mâncare si alte lucruri greu de imaginat.
Impreuna cu o educatoare din acelasi Internat, o parte din abuzuri au fost filmate cu un telefon mobil gasit aruncat. Acesta urma sa fie începutul sfârsitului.
“Ne-am adresat nu o data la politie, când copiii erau batuti. Al doilea caz în practica mea a fost când unui copil i-a fost rupt penisul. Despre abuzuri stiau toti, dar la fel de bine se stia ca sa vorbesti despre asta este categoric interzis. Îmi amintesc prima reactie a dadacei când am turnat intreaga portie de mâncare si apa. A zis – ce faceti doamna, ia te uita ce-i îndoapa. Dvs va duceti acasa, dar eu cu ce ramân?”, îsi aminteste Nina Botnaru, educatoare la Casa-internat.
 ”Noi scriam mesaje la procuratua, primeam raspunsuri de la Lidia Popa. Scriam la politie, primeam raspunsuri scrise de Lidia Popa, dar semnate de politie”, mai adauga Luiza Artiomenco.
O incercare repetata de a sesiza autoritatilor ce se înâmpla la casa Internat din Orhei a facut-o Iurie Sajin. ”Am ajuns la ajunctul ministrului, i-am spus aceasta situatie, la care ea mi-a spus ca e imposibil, ca au fost recent verificai si nimic nu s-a confirmat. Le-am spus atunci sa îi dea un om de al lor, sa îl prezint la internat ca si lucrator in construtii si sa poata vedea din interior ce se întâmpla. În replica mi-a spus sa ies pe hol sa scriu o cerere. Cât faceam asta, era ora 16 fara câteva minute, adjuncta a iesit din birou si a plecat. Spunea ca îi pare rau, dar i s-a terminat ziua de munca. Credeam ca secretara va înregistra cererea, dar ea a refuzat sa faca asta. Doar a zis sa o las pe masa la ea si va vorbi cu adjuncta ministrului. Nici pâna astazi acea cerere nu a fost inregistrata, dar acesta a fost primul pas, când am încercat sa trag semnale de alarma”, povesteste Iurii Sajin
A doua zi, barbatul a fost sunat de sef si i s-a spus ca este concediat. ”Am fost sunat de sef, care mi-a zis ca începând cu acel moment nu mai lucrez pentru el. Mi-a dat zece minute sa plec. L-am întrebat ce am facut. A zis ca ar trebui sa inteleg si singur, ca a fost sunat de Lidia Popa si ca nu are nevoie de unul ca mine pentru ca risca sa piarda contractul. (…) Atunci ma gândem ca uite, eu sunt la libertate, spre deosebire de acei copii. Eu pot merge sa ma plâng la politie, procuratura, în instante, am acest drept, dar… ei nu pot face asta. Cum sa îi protejez? Nu stiam de la ce sa încep. Mi-am printat fluturasi, cam o suta, pe care îi dadeam in strada tuturor cetatenilor pe care îi vedeam. Era un îndemn, haideti impreuna sa atragem atentia la casa Internat din Orhei, sa nu fim indiferenti fiind ca dupa peretii acesteia se întâmpla lucruri groaznice”, sustine Iurie Sajin.
Cazul a ajuns în atentia opiniei publice dupa ce presa s-a interest de subiect, publicând o investigatie jurnalistica tematica. Directoarea institutiei a fost demisa.
 
Ce ar trebui sa faca statul?
”Ce ar trebui sa faca statul? Sa aiba încredere în cetatenii sai, sa îi sustina si sa faca tot posibilul pentru a nu crea o cultura a fricii. Eu nu spun ca în Republica Moldova ea exista, dar este important ca statul sa intervina pentru ca aceasta sa nu se instaureze. Dreptul persoanei la libera exprimare trebuie aparat oricând si în orice situatie. Ar trebui sa creeze sau sa delege atributiile unei institutii care sa apere avertizorii de integritate, sa le apere interesele în orice situatie si sa se asigure ca informatiile despre acestia nu ajung sa fie publice fara permisiunea lor. (…) Primul si cel mai important lucru pe care statul trebuie sa îl faca este sa inceteze sa mai condamne si sa mai invinuiasca avertizorii de integritate”, este convins expertul Mark Worth.

 

Totusi, expertul mai spune ca exista solutii si pentru situatiile în care un un cetatean are de comunicat despre un abuz, dar nu se simte protejat.

”Acum, acest lucru nu este foarte greu de facut. Avem numeroase tehnologii care permit criptarea informatiilor si conversatiilor, pe care jurnalistii sau orice alte persoane pot sa le foloseasca. Deja nu mai este asa de greu”, da asigurari expertul.

Am întrebat persoanele care au ales sa vorbeasca public despre abuzuri, daca le-a fost frica. Vedeti mai jos ce ne-au raspuns.

”Daca mi-a fost frica? Sigur ca da. Intelegeam ca interesele sunt mari. Sunt om matur si desigur întelegeam ca sunt foarte vulnerabila. Da, în acel moment eram foarte vulnerabila. (…) Nimeni nu ma putea ajuta. Eu mi-am ales drumul pe care sa merg. Mergeam împotriva puterii si stiind ca ma agreseaza dupa peretii spitalului, familia ma apara mereu cât eram acasa, dar întelegeam cu totii ca oricând puteam fi prinsa si în strada” - Nina Botnaru

„Nu, eu sunt sigura ca statul nu o sa ma protejeze daca o sa fiu cândva in pericol. De asta eu sunt absolut convinsa. Sunt pe cont propriu” – Doina Ioana Straisteanu
“Colegii mereu întrebau, ce-si trebuie, la ce te vâri, tu vezi ca oricum nu o sa dovedesti nimic. Ziceau ca e o lupta între interese, cu partidul democrat, la care eu le raspundeam ca oricum ceva-ceva o sa iasa” – Luiza Artiomenco
“Asta eu m-am angajat, dar eu când m-am angajat, automat s-a primit ca si parintii mei îs angajati în procesul acesta si sotia mea. Ei s-au trezit deodata într-un context în care ei nu au decis sa fie. (...) Întotdeauna, cel mai mare sfat pe care vreau sa îl dau este sa nu va mirati si sa nu va suparai pe membrii familiei dumneavoastra care nu va înteleg. Ei, spre deosebire de Dumneavoastra, nu au luat decizia aceasta. Eu cred ca lumea totusi a apreciat efortul meu de atunci. Mai târziu, dar l-a apreciat” – Veaceslav Ionita.
“De ce e important sa vorbim despre asta? - De ce e important? Pentru ca nu e normal, pentru ca e o infractiune. Spunem ca suntem civilizati, ca vrem democratie, dar, iartai-ma, actionam ca niste porci. Nu toti, dar multi fac asta, doar se ascund dupa aceste cuvinte frumoase” – Iurii Sajin.
”Eu lupt pentru ca vreau ca poporul sa traiasca mai bine. Sa terminam cu coruptia asta, cu minciunile astea. Noi avem lege buna, dar sa o pastram. La noi toti care încalca legea sunt aparati. Eu m-am adresat la politie, la oamenii legii, care trebuie sa ma apere, dar nimeni nu face asta. Sunt aparat hotii, cei care încalca legea. Dar pe mine nu ma apara nimeni pâna in prezent, asta-i” – Nicolae Petrovici
In Republica Moldova exista mai multe posibilitati de raportare a abuzurilor contrare drepturilor omului si interesului public, unele dintre care asigura anonimitatea.
Aceasta publicatie este realizata in parteneriat cu Centrul de Resurse pentru Drepturile Omului, CReDO, membru al Aliantei Anticoruptie, ambii membri ai Coalitiei regionale a Europei de Sud-Est in protectia avertizorilor de integritate, din resursele acordate de Societatea Academica Romana din România. Opiniile prezentate apartin persoanelor care le exprima si nu reflecta neaparat punctul de vedere al finantatorilor.

  

 

Share: