Pentru aprobarea Avizului la proiectul de lege pentru modificarea si completarea Legii nr.294-XVI din 25 decembrie 2008 cu privire la Procuratura

Pentru aprobarea Avizului la proiectul de lege pentru modificarea si completarea Legii nr.294-XVI din 25 decembrie 2008 cu privire la Procuratura

Cu privire la proiectul de lege privind Procuratura[EN]
Cu privire la proiectul de lege privind Procuratura[RO]
Cu privire la proiectul de lege privind Procuratura[RU]

 


Pentru aprobarea Avizului la proiectul de lege pentru modificarea si completarea Legii nr.294-XVI din 25 decembrie 2008 cu privire la Procuratura

 

 

 

OZ din 16.01.2013

 

Salutăm includerea criteriilor de reputaţie bună, însă propunem îmbunătăţiri. Nu susţinem o parte din propunerile cu referire la simplificarea demiterii sau modalitatea de numire în funcţie a conducerii, pe motive expuse mai jos.

 

Procedura de numire a Procurorului General are un impact direct asupra independenței acestei funcții, și trebuie să țină cont de câteva principii generale:

  • Neadmiterea numirii pe criterii strict politice
  • Participarea grupurilor profesionale la selectarea candidaților
  • Numirea în bază de concurs, cu stabilirea criteriilor clare și transparente
  • Numirea persoanelor cu o bună reputație
  • Evitarea cerințelor restrictive sau arbitrare
  • Neadmiterea tărăgănării procesului de numire și blocajelor în activitatea instituției

 

În acest context, salutăm propunerea de a include reputația bună publică şi profesională ca un criteriu de numire al Procurorului General. Însă prevederea “persoana nu poate fi considerată cu bună reputație și nu poate fi numită în funcție de procuror dacă nu întrunește prevederile prevăzute în Codul de etică al procurorilor” poate fi problematică, deoarece face referire la un alt act care poate fi supus modificărilor, și care se aplică doar în cazul procurorilor (candidații în funcția de Procuror General pot veni, însă, și din alte domenii).

 

De asemenea, procesul de numire propus în proiect rămâne în continuare unul politic, rolul central revenindu-i Comisiei Juridice, numiri și imunități, care desfășoară concursul și determină criteriile de evaluare a candidaților. Un exemplu de proces depolitizat de numire ar fi:

1)                 (asigurarea participării grupurilor profesonale de specialitate) desfășurarea concursului public de o comisie publică cu participarea plenară a Consiliului Superior al Procurorilor şi reprezentaţii grupurilor profesionale şi a societăţii civile specializate, selectarea de către acesta a 3 candidați cei mai potriviți din punctul de vedere al competențelor, profesionalismului și viziunii de gestionare instituţională.

2)                 (asigurarea procesului de cunoaştere în parlament) La etapa a două ar urma avizarea – întocmirea unei opinii profesioale i audierile parlamentare –  candidaților selectaţi de comisia parlamentară de profil (care nu ar avea drept de veto asupra candidaților).

3)                 (eliminarea blocajului politic în numire) În final, 3 candidaturi selectaţi vor fi propuşei de comisia de specialitate spre procedura de audiere în parlament şi supuşi votului în plenul Parlamentului. Candidatul care obține majoritatea relativă a voturilor în Parlament este numit în funcția de Procuror General.

 

Procedura de numire a adjuncților

Întru asigurarea funcționării independente și eficiente a Procuraturii, Procurorul General trebuie să posede dreptul de a-și forma propria echipă din profesioniști recomandați de grupurile profesionale în domeniu (Consiliul Superior al Procurorilor). Rolul actorilor externi (în special celor politici) la numirea adjuncților Procurorului General trebuie să fie minim. Astfel, considerăm procedura de numire la propunerea Comisiei juridice, numiri și imunități” (de facto, în baza concursului desfășurat de această comisie) a fi una inadecvată, care ar conduce la politizarea excesivă a conducerii Procuraturii, și ar putea crea o cale de influență politică asupra Procuraturii prin tărăgănarea procesului de numire a adjuncților.

 

Eliberarea din funcție

Una dintre garanțiile principale de autonomie și independență a Procuraturii sunt motivele clare și explicite de eliberare din funcție care nu pot fi aplicate în mod arbitrar. Cele două motive noi propuse în proiect nu corespund acestor criterii. Jurământul depus de procuror reprezintă mai degrabă un angajament solemn de a-și face datoria, decât o normă legală executorie, îndeplinirea căreia poate fi determinată exact și sta la baza unor sancțiuni concrete. Formula de neasigurare a caracterului operativ și eficient al activității de apărare a drepturilor și libertăților fundamentale și intereselor generale ale societății”, de asemenea, nu prevede acțiuni sau neacțiuni concrete, și lasă prea mult la discreția factorilor de decizie. În limbajul autorilor proiectului, “statutul procurorilor trebuie garantat prin lege, la cel mai înalt nivel posibil, într-o manieră similară celei pentru judecători”, și astfel, eliberarea lor din funcție în baza deciziei factorilor politici nu este acceptabilă.

 

 

Share: