Cu privire la aprobarea Concepţiei dezvoltării clusteriale a sectorului industrial al Republicii Moldova

Cu privire la aprobarea Concepţiei dezvoltării clusteriale a sectorului industrial al Republicii Moldova

Cu privire la aprobarea Concepţiei dezvoltării clusteriale a sectorului industrial al Republicii Moldova[EN]
Cu privire la aprobarea Concepţiei dezvoltării clusteriale a sectorului industrial al Republicii Moldova[RO]
Cu privire la aprobarea Concepţiei dezvoltării clusteriale a sectorului industrial al Republicii Moldova[RU]




Opinia CReDO pentru CNP cu privire la aprobarea Concepţiei dezvoltării clusteriale a sectorului industrial al Republicii Moldova

       OZ a Cabinetului de Miniştri din 14.08.2013.

 

1.1. Subiectul 2. Cu privire la aprobarea Concepţiei dezvoltării clusteriale a sectorului industrial al Republicii Moldova 

Susţinem de principiu aprobarea Concepţiei. Formulăm o serie de propuneri de îmbunătăţire.

 

Intenţia. Proiectul Concepţiei are ca obiectiv facilitarea creării clusterilor în sectorul industrial (sectorul real) în scopul asigurării competitivităţii economiei în 3 regiuni geografice, avînd ca beneficiari ÎMM (1. mun. Chişinău, 2. regiunea de dezvoltare Nord şi 3. regiunea de dezvoltare Sud cu UTA Gagauzia). Industriile targetate: 1. fabricarea băuturilor, 2. industria uşoară inclusiv fabricaţia textilă, 3. fabricarea articolelor de îmbrăcăminte, 4. repararea şi vopsirea blănurilor, 5. producţia de piei, de articole din piele şi fabricarea încălţămintei, 6. industria produselor nemetalifere, dar şi 7. Industria electronică de fabricare a maşinilor şi echipamente.  Probleme intite: 1) nivelul scăzut al asocierii ÎMM, 2) cooperarea inadecvată cu actorii cercetării, inovării şi educaţional, 3) asimetria informaţională în industrii, 4) accesul inadecvat la sursele fincnaiare. Statul proconizează intervenţii de susţinere prin: 1) conturarea hărţilor clusterizării, 2) informarea pentru formarea clusterilor, 3) sprijinul direct pentru inovaţii şi transfer tehnologic întrerinderilor din nucleul clusterului, 4) suportul financiar clusterilor înregistraţi juridic. 

 1. General.

 

1.1 Evitarea prestabilirii regiunilor şi sectoarelor industriale beneficiare ale politicii de dezvoltare cluster (politicile cluster).

1.2 Renunţarea la prestabilirea interveniei doar la nivelul naional. Politicile cluster în experienţa internaţională şi europeană se implementează dinamic în subregiunile naţionale, la nivelul regiunilor de naţionale de dezvoltare şi la nivelul internaţional (flexibilitatea şi complementaritatea la cîteva nivele).[1] 

1.3 Politicile cluster vor evita acţiuni puternice intervenţioniste pe motiv că vor crea distorsiuni de piaţă,[2] politicile cluster se vor limita doar la facilitarea creării clusterilor pe baza actorilor existenţi.

1.4 Politicile de cercetare şi inovare[3] ca obiective şi priorităţi de cercetare vor fi cel puţin parţial corelate cu politicile cluster. Politicile cluster vor completa politicile industriale şi economice actuale.

 2. Specific.

 

2.1 Reformularea enunţării problemelor (pnct.8). Forma actuală sugerează direct soluţiile (or în politici există opţiuni de soluţii). Reformularea acestora şi a problemelor generice care dictează necesitatea politicilor cluster[4]: 1) interesele întreprinderile ramurale sunt slab reprezentate, 2) politicile de cercetare şi inovare (subvenţiile financiare) nu corelează adecvat cu consolidarea capabilităţilor de creştere a producţivităţii în sectorul real, 3) forţa de muncă ca factor de producţie nu deţine deprinderi adecvate şi necesare întreprinderilor, 4) asimetria informaţională datorită circulaţiei limitate a acesteia cu referire la factorii de producţie, tehnologiile, factorii cererii şi ofertei, 6) infrastructura fizică şi financiară subdezvoltată pentru a facilita dezvoltarea ÎMM.

2.2 Completarea politicilor cu efect de sinergie (pnct.9, pnct.16). Concepţia va prevedea măsuri complementare şi distincte politicilor de infrastructură: 1) industrială (Strategia de dezvoltare a industriei..., Programul de dezvoltare a industriei uşoare...), 2) de dezvoltare a ÎMM (Strategia de dezvoltare a sectorului ÎMM) şi 3) dezvoltare regională (pnct.9). Dar, politicile de cercetare, inovare şi transfer tehnologic vor fi corelate după necesitate cu prezentă Concepţie (pnct.16).  

2.3 Formularea obiectivelor generale compatibilă cu natură politicilor de cluster (pnct.18). Obiectivele generale formulate cu excepţia punct. 1) reprezintă rezultatele aşteptate sau elementele generice ale politicii de cluster, un document strategic, de regulă, conţine doar cîteva obiective generale (în redacţia actuală sunt 11 obiective generale). Propunem reformularea obiectivelor generale, limitindu-se doar la 2 relevante politicilor cluster: 1) promovarea competitivităţii sectorului industrial la nivel regional şi 2) consolidarea sectoarelor industriale.

2.4 Reformularea principiilor politicii de cluster (pnct.19). Principiile actuale 1), 2), 3), 4), 5) şi 6) conţin normele generale de reglementare a raportuilor economici. Propunem principii specifice politicilor de cluster, bazate pe funcţia principiilor în domeniul politicilor cluster: 1) principiul facilitării creării clusterilor în baza industriilor existente, 2) principiul acţiunii temporare a măsurilor de facilitare dezvoltării clusterilor, 3) principul complementaritate a politiclor cluster, 4) principiul pluralităţii facilitării clusterilor la nivel regional naţional, naţional şi regional internaţional, 5) principiul previzibilităţii şi transperenţei politicilor, deciziilor şi financţelor cluster.  

2.5 Pnct.20 conţine drepturile evidente ale întreprinderilor şi membrilor cluster.

2.6 Subcapitolul 4 (pnct.23-29) conţine justificarea argumentată pentru selectare a cîtorva domenii de dezvoltare clusterilor (pnct.29) şi prestabileşte regionile de dezvoltare cluster(p.12). Aceste prevederi încalcă principiul pluralismului formării dinamice a clasterilor subregionali naţionali, a clusterilor dinamice în afara sectoarelor prestabilite şi a clusterilor regionali. Considerăm relevantă analiza prezentată, totodată, este incorectă prestabilirea geografică şi sectorială a intervenţiei politicii cluster ca fiind unică posbilă. Este restrictivă pentru dinamica formării clusterilor, inclusiv prin limitarea pluralismului formării clusterilor subregionali.

2.7 Subcapitolul 6 conţine instrumentele politicii cluster, în general, avînd o abordare puternic intervenţionistă şi prescriptivă. Prin urmare, acest capitol poate fi substituit cu statuarea instrumentelor şi măsurilor generice caracteristice politicilor cluster – redăm mai jos. Politicile cluster presupun procesul de facilitare clusterizării cu participarea şi rolul important al actorilor din industrie şi altor actori. Direcţionarea în detrimentul rolului principal al întreprinderilor şi actorilor respectivi este contraproductivă pentru mecanismele de piaţă, cum demonstrează experienţa aplicării politicilor cluster. Secţiunea 6.1 – dezvoltarea carulului legislativ – prevede necesitatea elaborării a cîtorva documente strategice suplmentare la Concepţia dată (strategia dezvoltării clusteriale a sectorului industrial, alte acte legislative din pnct 36), or, Cabinetul de Miniştri în baza Concepţiei date ar putea adopta măsuri de politici concrete deja la aceasta etapă (a se exlude şi pnct.60). Secţiunea 6.2 şi 6.3 prevăd un şir de acţiuni necesare, acestea se pot regăsi într-un plan de acţiuni. Secţiunea 6.4 – sursele de finanţare – este necesară, însă poate fi redusă din contul pnct. 47, totodată se va completa prin cerinţele specifice faţa de procedura de susţinere financiară a clusterilor. Secţiunea 6.5 conţine competenţele autorităţior în domeniul politicii cluster, în acest sens propunem excluderea pnct.49 extinderea secţiunii prin introduceerea noţiunii de co-participare în procesul de implementare a altor actori cointeresaţi şi desemnarea rolului activ şi concret al reprezentanţilor formelor asociative ale industriilor beneficiare.

2.8 Subcapitolul 6 se va completata cu instrumentele şi măsurile generice autentice politicii cluster şi detalizarea acestora[5]: 1) măsurile de promovare a cooperării şi comunicării între actorii relevanţi (inclusiv parcurile industriale, incubatooare business, programe informaţionale şi de formare a depirnderilor pentru gestionartea clusterului, inventariaerea depiriderilor şi standardelor ocupaţionale, cercetarea pieţelor şi industriilor, etc), 2) măsurile de stimulare a cererii (inclusiv licitaţiile publice pentru procurarea tehnologiilor, produselor şi serviciilor, etc), 3) facilitarea formării deprinderilor ca factorul de producţie (inclusiv corelarea formării deprinderilor la forţa de muncă, programe dintre întreprenzărori şi prestatorii serviciilor de formare profesională, etc), 4) promovarea relaţionărilor internaţionale (inclusiv pentru investiţii externe directe, etc) şi 5) formarea mai bună a factorilor de producţie – politicile cadru.  



[1] Cluster policy in Europe: Summary of cluster policies in 31 European countries,  Oxford Research, Europe INNOVA, 2008

S.Hantsch, H.Kergel, Th.Lammer-Gamp, G.Meier, M.Nerger, Cluster Management Excellence in Germany: German clusters in comparison with European peers, 2013

V.Susplugas, Cluster Policy in France, 2011, Debrecen, Hungary

[2] P.12 J.Meyer-Stamer, U.Harmes, How to Promote Clusters, 2005

[3] A se vedea Opinia CNP din 07.08.2013 cu privire la reforma cadrului institutional de gestionare a cercetărilor.

[4] P.31 European Commission, The Concept of Clusters and Cluster Policies and their role for Competitiveness and Innovation, SEC (2008) 2637

[5] P.53-63 The Cluster Policies Whitebook, Th.Anderson, S.S.Serger, J.Sorvik, E.W.Hansson, The Competitive Institute

Share: